Ne agățăm de siguranță ca și cum ar fi o ancoră.
Dar poate că siguranța e, de fapt, o formă subtilă de moarte.

Viața, în natura ei profundă, nu promite garanții.
Ea curge, se schimbă, ia forme neașteptate. Și tocmai de aceea… e vie.
E frumoasă. E imprevizibilă. E vie.

Când nu ne simțim bine în prezent, mintea fuge în viitor.
Caută promisiuni. Asigurări. Control.
Dar cu cât ne proiectăm mai mult în viitor, cu atât prezentul devine mai gol.
Și cu cât prezentul e mai gol, cu atât fuga e mai intensă.

Se creează un cerc vicios.
Iar acest cerc poate fi rupt numai daca traiti momentul atat de puternic incat, in adancul lui acesta sa devina eternitate.
Din el se va naste viitorul si isi va urma calea lui, nu trebuie sa va ganditi voi la el.
Viata schimbatoare cum e, e frumoasa, deoarece exista mereu ceva de descoperit, ceva nou de intalnit.